Canionul Bicaz: printre giganții de piatră

Printre pereți de stâncă și prietenii legate pe drum

În tranzit de dimineață prin pereții abrupți ai Canionului Bicaz

Dacă există un loc în România unde simți cu adevărat că muntele se prăvălește peste tine, acela este Canionul Bicaz. O succesiune de curbe strânse, tăiate adânc în inima stâncii, unde pereții verticali par să se unească deasupra căștii tale. Această experiență, trăită între 5 și 12 iunie, a fost scânteia care m-a motivat să încep să scriu și să împart magia drumului cu ceilalți. Plecasem spre canion dis-de-dimineață, în acea liniște deplină pe care o au doar drumurile de munte înainte de agitația zilei. Soarele începea să iasă curajos printre creste, filtrându-și razele într-o lumină spectaculoasă, aproape ireală, care transforma fiecare viraj într-un tablou viu de umbre și reflexii aurii pe piatra rece.

Acel tur moto al Transilvaniei a fost cu atât mai special cu cât am avut alături un grup de opt rideri germani, oameni care au venit să descopere România și alături de care am legat o prietenie strânsă, cimentată de sunetul motoarelor și de respectul pentru munte. Să parcurgi acele serpentine în tandem, simțind vibrația drumului și admirând măreția naturii, îți oferă un sentiment de libertate greu de pus în cuvinte. Recomand cu toată inima fiecărui pasionat de ture pe motocicletă să viziteze acest canion; nu este doar un traseu tehnic spectaculos, ci o trecere printr-o poartă naturală de piatră care îți reamintește de ce iubim atât de mult viața pe două roți.